---
title: Gradina cu ganduri
---

[![Irina Palarie (5)](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/Irina%20Palarie%20(5).png?width=175&height=30&name=Irina%20Palarie%20(5).png "Irina Palarie (5)")](https://irinapalarie.ro/?hsLang=ro)

[![Irina Palarie (5)](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/Irina%20Palarie%20(5).png?width=204&height=35&name=Irina%20Palarie%20(5).png "Irina Palarie (5)")](https://irinapalarie.ro/?hsLang=ro)

[![](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/Irina%20Palarie%20(5).png?width=146&height=25&name=Irina%20Palarie%20(5).png)](https://irinapalarie.ro/?hsLang=ro)

- Menu
  
    - [Despre mine](https://irinapalarie.ro/en/despre-mine?hsLang=ro)
    - [Grǎdina cu gânduri](https://irinapalarie.ro/gradina-cu-ganduri)
    - [Contact](https://irinapalarie.ro/en/contact?hsLang=ro)
- [Programeaza o sesiune](https://irinapalarie.ro/programeaza?hsLang=ro)

Acesta este un câmp de căutare cu o caracteristică de sugerare automată atașată.

- Nu există sugestii din cauză că este gol câmpul de căutare.

- Menu
  
    - [Despre mine](https://irinapalarie.ro/en/despre-mine?hsLang=ro)
    - [Grǎdina cu gânduri](https://irinapalarie.ro/gradina-cu-ganduri)
    - [Contact](https://irinapalarie.ro/en/contact?hsLang=ro)
- [Programeaza o sesiune](https://irinapalarie.ro/programeaza?hsLang=ro)

## Bine ai venit în 'Grǎdina mea de gânduri'!

Acesta este locul în care voi așterne gânduri, emoții, întrebǎri, idei, poezii, poeme, cuvinte, propoziții mai lungi sau mai scurte, citate care-mi atrag atenția. Provocarea mea cu mine va fi ca pentru un an de zile sǎ scriu aici zilnic, mǎcar un cuvânt și astfel sǎ marchez încheierea unui deceniu de viațǎ și începerea altuia.

Când grija apleacă spiritele, iar mintea – plângăreață și morocănoasă – caută alinare, îndreaptă-te spre cele mai liniștite singurătăți; nu te văita cerând un ascultător, nu aștepta o invitație să cânți, până când grija cea dintâi pătrunde în toracele timpului și amuțește.

![iScreen Shoter - 2026-11-12 164818.580](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/iScreen%20Shoter%20-%202026-11-12%20164818.580.jpg?width=2293&height=1523&name=iScreen%20Shoter%20-%202026-11-12%20164818.580.jpg)

De multe ori pentru a începe ceva este nevoie sǎ încheiem altceva, pentru a face loc sau pentru a putea integra mai bine ceea ce apare. Când ne îndoim, tot ce avem de fǎcut este sǎ ne îndreptǎm atenția cu curiozitate cǎtre natura. De acolo vine viața, iar ea întotdeauna își urmeazǎ cursul. De abia când soarele se duce la culcare, luna poate strǎluci în voie. De abia atunci îi poți observa splendoarea și te poți bucura de ea. 

 

Nevoia fundamentalǎ a omului de a aparține este pariul ascuns al comportamentului narcisic. 

*CEL MAI ÎNDRĂZNEȚ PARIU ESTE CEL CÂȘTIGĂTOR <https://www.youtube.com/watch?v=yhjh6500U4E>*  
*de Maria Popova*

Nu ai fi pariat pe el,  
pe stânca cioplită de intemperii  
ce orbitează în jurul unei stele  
din „coșul cu reduceri”  
al universului;  
nu ai fi bănuit  
că va înflori  
în mitocondrii și muzică,  
că va face să răsară, ca ciupercile,  
munți și minți,  
și aripa de colibri  
bătând de o sută de ori mai repede  
decât poate clipi ochiul tău,  
și ochiul tău, care a avut nevoie  
de cinci sute de milioane de ani  
— de la trilobit la telescop —  
și lichenul portocaliu, fără grabă,  
crescând pe bolovanul negru  
de două sute de ori mai încet  
decât se depărtează una de alta  
plăcile tectonice de dedesubt,  
și orca pătată  
purtându-și puiul mort  
de-a lungul întregii margini  
a continentului,  
purtând povara  
conștiinței,  
iar conștiința —  
cum deschide ferestre  
în această locuință  
din suflare și oase,  
împodobind-o cu uimire;  
cum plutește deasupra tuturor lucrurilor,  
uriașă și inutilă,  
aidoma muzicii,  
aidoma iubirii.

*[https://www.youtube.com/watch?v=yhjh6500U4E](https://www.youtube.com/watch?v=yhjh6500U4E)*

![IMG\_2863](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2863.jpeg?width=4032&height=3024&name=IMG_2863.jpeg)

'Soarta inimii este să caute dovada posibilului.' *MP*

Existǎ aceastǎ forțǎ care echilibreazǎ polaritǎțile din noi sau, altfel spus, întotdeauna este un Yin la un Yang. În Gestalt, când propria poveste a cuiva este îndreptatǎ doar cǎtre o extremǎ, ne întrebǎm inevitabil ce anume blocheazǎ manifestarea celeilalte pǎrți sau în ce mod este și cealaltǎ prezentǎ, poate în mod inconștient. Câteodatǎ tot ce ai de fǎcut este sǎ conștientizezi ce este, sǎ întǎrești partea bunǎ din asta și sǎ te întrebi ce lipsește pentru a fi complet.

![iScreen Shoter - 2026-11-05 084436.914](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/iScreen%20Shoter%20-%202026-11-05%20084436.914.jpg?width=1220&height=1284&name=iScreen%20Shoter%20-%202026-11-05%20084436.914.jpg)

Soțul despre o discuție cu fiul nostru:

*‘Am vorbit mult cu el*

*E un drăguț*

*Când vorbeam cu el să știi că m-am topit în ochii lui - i-am (re)descoperit cu ocazia asta - am realizat cǎ sunt ochii tăi și m-am mai topit încă o dată*

*E greu de pus în cuvinte, dar seamănă cu mine și cu tine în același timp și îmi este foarte foarte drag.’*

Cred că ǎsta este sensul vieții, momente de genul ăsta, împǎrtășite cu cei de långă tine. Mă simt extrem de norocoasă şi, în același timp, conștientǎ că nu e doar noroc.

Recunoștință și smerenie pentru tot ce trăim, de bine și de rău, ușor și greu, împreună și separat, toți patru!🙏

Dacǎ iubirea este tot ce conteazǎ mai mult în viața asta, atunci hai sǎ ne împrietenim cu suferința. Eu încǎ n-am întâlnit sentimentul ǎsta de iubire fǎrǎ cel de 'inimǎ frântǎ' la pachet, fǎrǎ teama de a o pierde, ca atunci când realizezi valoarea a ceva. Când ai percepția cǎ ceva e foarte prețios pentru tine, imediat apare și nevoia de a-l pǎstra cu tine pentru totdeauna. În fața nevoii strǎlucirea pǎlește, cǎci atunci când controlul îngrǎdește libertatea, frumusețea 'ceva'-ului se estompeazǎ. Și mai ales frumusețea sa pentru tine, parcǎ nici nu-ți mai trebuie așa obiectivat. Nu-i mai bine atunci sǎ ne bucurǎm de momentul de iubire atât cât este, sǎ-l trǎim cât mai profund și mai complet, integrând în interiorul nostru experiența și fiind oricând pregǎtiți sǎ-i dǎm drumul celuilalt, dacǎ asta va dori? 

Mi-a plǎcut asta. Îmi amintește de o zicalǎ, ceva de genul: dacǎ nu-i poți bate, alătură-te lor; doar cǎ pe invers: dacǎ nu-i poți înțelege (nu li te poți alǎtura), distruge-i. Chiar și zicala inițială începe cu bătaia, căci doar așa te poți impune și doar așa poți câștiga putere în regnul animal, nu? Mi se pare cǎ fix asta ar fi ceea ce ne face unici ca ființe umane, ce ne-ar putea deosebi de animale, dar și de roboți, ce ne poate salva, pe noi și tot ceea ce e în jurul nostru: compasiune, imersiune, comuniune. Un punct de turnurǎ în care decizia conștientă ia în considerare tot ecosistemul omului, în aici și acum, lǎsând invidia și pizma acolo unde le e locul: în vidul traumatic și în umor. :) 

![861806882\_1699065558276672\_5227754284331729217\_n](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/861806882_1699065558276672_5227754284331729217_n.jpg?width=1080&height=1350&name=861806882_1699065558276672_5227754284331729217_n.jpg)

 

Îmi plac vestele, mi-au plăcut încă de micǎ, îmi amintesc faptul cǎ, prin școala generală, am purtat încontinuu una vreo câteva săptămâni. Când am crescut m-am revoltat în a le purta, cǎ nu mai sunt la modǎ, cǎ nu-mi stau bine.. Dar tot mǎ reîntorceam la ele, îmi atrăgeau privirea prin magazine, mǎ bucuram când le primeam cadou, chiar dacǎ erau cu brand de corporație, și nu cred cǎ am renunțat la vreuna pânǎ acum, deși s-au strâns câteva. Ziceam cǎ le țin pentru copii, dar ei refuzǎ sǎ le poarte. Am realizat de curând, după lungi perioade de reflecție personală și terapie, cǎ pentru mine vesta se simte ca o îmbrățișare, una permanentă atâta timp cât o porți, una care mi-a lipsit enorm într-o copilărie dominatǎ de preconcepția cum cǎ 'pentru a nu-i răsfǎța, copiii se pupǎ doar în somn'. E o caldurǎ plăcută care-ți cuprinde trunchiul, e ca și cum nimic nu se pierde dincolo de ea, căci vesta reține cǎldura propriului corp în interior ei și ți-o întoarce. 

Toatǎ viața am urât curelele, nu le înțelegeam rostul, deși micǎ fiind, îmbrăcată cu pantalonii vară-mii, care cădeau permanent de pe mine, aveam nevoie de ele. Preferam acele de siguranță care se desfăceau la fiecare mișcare și mǎ înțepau. Apoi, pe la 20 de ani admiram la alte fete cureaua ca accesoriu, dar eram convinsǎ cǎ mie nu mi se potrivește pentru că-mi evidențiazǎ burta. M-am bucurat enorm de pantalonii pentru copii cu elastic și nu cred cǎ ai mei copii au purtat vreodată curea. De abia dupǎ ce am împlinit dublul vârstei și am început sǎ mǎ împrietenesc cu mine, sǎ încerc ușor ușor sǎ mǎ uit la mine și la viața mea de pânǎ atunci, sǎ încep sǎ dau la o parte straturi de obiceiuri și automatisme care mǎ încurcau de prea mult timp, sǎ mǎ apropii de ai mei părinți, am început sǎ le vǎd sensul. Parcǎ dintr-o datǎ le găseam utile și nu mǎ mai deranjau, deși de plăcut, nu-mi plac nici acum. Și tot deodatǎ am realizat de ce, ceva ce înăuntrul meu știusem dintotdeauna.

![IMG\_2831](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2831.jpeg?width=4032&height=3024&name=IMG_2831.jpeg)

Frumusețea naturii și a copilăriei s-au întâlnit în același loc. Poate cǎ nu întâmplǎtor, e vremea pentru noi încheieri pentru a face loc, altor începuturi. 

Atunci când suntem de acord cu ceea ce cel din fața noastrǎ spune, apare un sentiment de familiaritate, ca și cum amândoi am aparține aceleiași lumi. Câteodatǎ acesta este atât de puternic, încât poate deveni simbiotic, descris prin afirmații de genul 'gândim la fel' sau 'ne citim gândurile'. Ne dǎm seama de profunzimea sentimentului atunci când atingem un subiect pe care nu suntem în acord. Dacǎ în noi se produce un șoc, ca o trǎdare din partea celuilalt, o durere sau o furie, care parcǎ ne îndepǎrteazǎ imediat de celǎlalt atunci suntem deja în confluențǎ. Simțim cǎ vrem sǎ luǎm imediat distanțǎ, dar ruminǎm continuu și ne e dificil sǎ înțelegem cum 'poate sǎ gândeascǎ așa, credeam cǎ-l cunosc sau cǎ mǎ cunoaște'. Nu e el/ea, suntem noi cei în care se întâmplǎ asta, de cele mai multe ori celǎlalt nici nu realizeazǎ cǎ ceva e în neregulǎ cu noi. Distanța pe care o simțim este ocazia noastră de a sta cu emoția resimțitǎ în interior și a-i descifra mesajul, pentru ca, mai apoi, sǎ putem începe un dialog. Acesta este scheletul oricǎrei relații dintre doi oameni, indiferent de tipologia acesteia. <https://youtu.be/w0fe7Ihlpfk?si=FDELaXb2b5yDcJ6N>

Oare când vom învǎța? [https://youtu.be/w0fe7Ihlpfk?si=FDELaXb2b5yDcJ6N](https://youtu.be/w0fe7Ihlpfk?si=FDELaXb2b5yDcJ6N)

Trǎiește fiecare experiențǎ cu toatǎ ființa: simțuri, gânduri, emoții, corporal, intenție, curiozitate, conexiune, reflecție, curaj, prezențǎ în aici și acum. 

![IMG\_2741](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2741.jpeg?width=4032&height=3024&name=IMG_2741.jpeg)

Îți trebuie curaj să rămâi optimist, chiar și atunci când știi că eșecurile sunt mai numeroase decât reușitele.

*The Evolution of the Cape Cod Model: Gestalt Conversationsce*

Cel mai mult avem nevoie de iubire, pentru cǎ nimeni nu vrea sǎ fie vǎzut în cel mai jos punct al sǎu, chiar dacǎ știe cǎ acesta este singurul mod în care poate fi ajutat: [https://www.youtube.com/watch?v=TnoWOgAD054](https://www.youtube.com/watch?v=TnoWOgAD054)

![IMG\_2543](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2543.jpeg?width=3024&height=4032&name=IMG_2543.jpeg)

Unde începe nevoia de a avea o viațǎ ușoarǎ și unde se terminǎ îndepartarea de tot ce-i viu?

Intenționalitatea de contact - eu vreau sǎ mǎ conectez cu tine, sǎ știu ce se întâmplǎ cu tine, sǎ te cunosc, sǎ petrecem timp împreunǎ, sǎ împǎrtǎșim un moment din viațǎ...

Galbenǎ gutuie,

Dulce, amǎruie,

Lampǎ la fereastrǎ,

Toatǎ iarna noastrǎ.

[https://www.youtube.com/watch?v=0nFewQyfnAM](https://www.youtube.com/watch?v=0nFewQyfnAM)

![IMG\_2693](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2693.jpeg?width=3024&height=4032&name=IMG_2693.jpeg)

Încrederea la maturitate este un factor unilateral.

![IMG\_2681](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2681.jpeg?width=4032&height=3024&name=IMG_2681.jpeg)

O altǎ familie, de aceastǎ datǎ e de cǎprioare... sau poate sunt prieteni, familia aleasǎ, nu cea primitǎ.

Doliul este un proces imprevizibil, din orice unghi îl privești. Emoțiile se perindǎ amestecat, noțiunea timpului se schimbǎ, la fel și toate celelalte percepții, amintirile se înghesuie în minte fǎrǎ vreo intenție sau vreun scop și când spui cǎ ai 'trecut peste', atunci te lovește mai tare. Sǎptǎmâna asta am primit mai multe oglinzi din exterior, discuții și experiențe diverse, de o profunzime plǎcutǎ, deși pe alocuri incomodǎ. Din toate adunate am realizat cât de nepotrivitǎ este raportarea mea la pierderi. Realmente sunt ca un croitor cu tivul desfǎcut sau ca un Popǎ care pretinde sǎ faci ce spune el, nu ce face el. Am însoțit clienți în câteva procese de doliu, i-am ajutat sǎ închidǎ experiențe neînchise, sǎ-și așeze pierderi neintegrate. Totuși eu dintotdeauna am rupt bucǎți din mine când plecam dintr-un anume loc sau mǎ despǎrțeam de anume persoane și singura consolare era cǎ sigur, la un anumit moment in viațǎ, mǎ voi întoarce în acel loc sau voi retrǎi acea legǎturǎ cu persoana respectivǎ. Din nou și din nou viața mi-a arǎtat cǎ, deși ne întoarcem în locul respectiv sau ne revedem cu persoana, ceva este schimbat, câteodatǎ fundamental. Și-atunci ce ne împiedicǎ sǎ închidem în noi experiența avutǎ? Ce ne face sǎ ne agǎțǎm de ceva ce nu va mai fi niciodatǎ la fel? Poate cǎ ajutǎ înțelegerea faptului cǎ o experiențǎ încheiatǎ în interiorul nostru devine parte din noi, de abia atunci este integratǎ în toatǎ structura ființei noastre și putem beneficia de învǎțǎmintele din ea.

[https://www.youtube.com/watch?v=wJQMYiywf5o](https://www.youtube.com/watch?v=wJQMYiywf5o)

Road to Knowhere, David Byrne / Tina Weymouth / Jerry Harrison / Chris Franz

Ei bine, știm unde mergem

Dar nu știm unde am fost

Și știm ce știm

Dar nu putem spune ce am văzut

Și nu suntem copii mici

Și știm ce vrem

Iar viitorul este sigur

Dă-ne timp să o rezolvăm

Suntem pe un drum spre nicăieri

Hai înăuntru

Făcând călătoria aia spre nicăieri

Vom face acea plimbare

mǎ simt bine în aceastǎ dimineațǎ

Suntem pe drumul spre paradis

Iată-ne, iată-ne

Suntem într-o plimbare spre nicăieri

Hai cu noi, înăuntru

Făcând călătoria aia spre nicăieri

Vom face acea plimbare

Poate te întrebi unde ești

Nu-mi pasă

Aici timpul este de partea noastră

Te duc acolo, te duc acolo

Suntem pe un drum spre nicăieri

Suntem pe un drum spre nicăieri (hei, hei)

Există un oraș în mintea mea

Vino și fă acea plimbare

E în regulă, iubito, e în regulă

Și este foarte departe

Dar crește pe zi ce trece

Și e în regulă, iubito, e în regulă

Ți-ar plăcea să vii?

Și m-ai putea ajuta să cânt acest cântec

Și e în regulă, iubito, e în regulă

Ei vă pot spune ce să faceți

Dar te vor face sa devii prost.

Ce este iubirea?

Distrugere sau construcție. Realizez cǎ eu sunt pro-construcție în relații, pânǎ la nivelul la care obișnuiam sǎ vǎd conflictul ca pe ceva distrugǎtor. Am învǎțat cǎ o relație nu se distruge așa ușor, atâta vreme cât ambii parteneri îi vǎd valoarea. Pentru asta însǎ e nevoie de auto-cunoaștere și o disponibilitate de a rǎmâne aproape unul de altul, chiar și atunci când lucrurile sunt grele și pare cǎ totul se destramǎ. Ulterior, când e posibil din ambele pǎrți, relația are nevoie de reparație. Fǎrǎ aceasta existǎ doar un Eu și un Tu separat, cu amintirea unui Noi.

Cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptǎm? Sunt întrebǎri existențiale care apar periodic în gândurile noastre. Ori de câte ori vine momentul ǎsta, revin la aceastǎ pozǎ și mai fac un pas cǎtre mine. Simt fiecare pas ca și cum ar fi primul fǎcut în direcția asta, de fiecare datǎ. Asta poate pentru cǎ restul pașilor sunt deja integrați și-au devenit deja parte identitarǎ din mine. Actualizarea Sinelui, sau reactualizarea lui periodicǎ, este modul în care creștem, individual și colectiv. Pare, și chiar este, cel mai greu, dar și cel mai necesar proces uman prin care trecem de-a lungul vieții. Dacǎ ar fi sǎ ne aleg un singur sens valid pentru întreaga mea existențǎ, l-aș alege, de departe, pe acesta.  

![516590110\_10161146608040877\_6259913939024541498\_n](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/516590110_10161146608040877_6259913939024541498_n.jpg?width=396&height=604&name=516590110_10161146608040877_6259913939024541498_n.jpg)

Consistența în a pǎstra un anumit parcurs, a-l simți cursiv, normal, îndreptat cǎtre o direcție doritǎ, un ceva ce crește cu rǎbdare și motivație constantǎ, pare a fi cea mai mare provocare a zilelor noastre. Interesant este faptul cǎ oricum construim, ne 'mișcǎm' în fiecare moment, fie cǎ suntem conștienți de dinamicǎ sau nu. Doar cǎ a înainta prin viațǎ fǎrǎ consistențǎ se aseamǎnǎ cu orbirea, iar dacǎ ne uitǎm la sensul figurat al acesteia gǎsim, deloc întâmplǎtor, urmǎtoarele sinonime: întunecare a minții, rǎtǎcire, inconștiențǎ.

'Contactul terapeutic este un moment în care suferința se transformă în frumusețe, închiderea într-o deschidere către celălalt, iar rănile în respirație relațională.'

*Gianni Francesetti*

![WhatsApp Image 2026-09-25 at 13.08.19](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/WhatsApp%20Image%202026-09-25%20at%2013.08.19.jpeg?width=1200&height=1600&name=WhatsApp%20Image%202026-09-25%20at%2013.08.19.jpeg)

Cǎlǎtorului îi stǎ bine cu drumul! Este frumoasǎ țara noastrǎ și meritǎ exploratǎ la pas. Iar dacǎ faci asta cu oameni dragi alǎturi, cu care planurile și ideile se desfǎșoarǎ fluid, asemǎnǎtor râurilor pe care le întâlnești în cale, atunci te poți considera cu adevǎrat norocos. S-a simțit la fel ca în școala generalǎ când descopeream munții noștri la Clubul Temerarii, împreunǎ cu una dintre doamnele din imagine. Au trecut peste 35 de ani de atunci și totuși, mergând în tandem, pașii amândurora erau aceeași, ritmul, bucuria sufleteascǎ, efortul... Doar râurile sunt mai secate și pǎmântul mai uscat.  

'Surzii agită în fața orbilor principii pe care aceștia nu le văd, iar orbii le povestesc surzilor drame pe care aceștia nu le aud.'

*(RIP) Patrick André de Hillerin, 2018*

Întâlnește-l pe celǎlalt cu gingǎșia, duioșia și grija cu care ai întâlni o creaturǎ nevinovatǎ, inocentǎ, care de abia acum descoperǎ lumea. Ea se aflǎ în fiecare dintre noi!

![WhatsApp Image 2026-09-25 at 17.18.31](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/WhatsApp%20Image%202026-09-25%20at%2017.18.31.jpeg?width=1599&height=899&name=WhatsApp%20Image%202026-09-25%20at%2017.18.31.jpeg)

'Fii generos; este bine pentru inima ta.  
Dezamăgește-i pe oameni cu regret, dar dezamăgește-i.  
Fii curios; vei învăța continuu.  
Vorbește direct cu oamenii, nu despre ei cu alții.  
Bucură-te de diferențe; avem nevoie de perspectivele celorlalți.  
Gândește optimist, pentru a putea vedea ceea ce funcționează.  
Caută umorul în viața ta.'

*Sonia March Nervis, GISC (Gestalt International Study Center)*

![WhatsApp Image 2026-09-27 at 14.31.28](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/WhatsApp%20Image%202026-09-27%20at%2014.31.28.jpeg?width=1500&height=2000&name=WhatsApp%20Image%202026-09-27%20at%2014.31.28.jpeg)

E ceva ce mǎ ia prin surprindere întotdeauna și mǎ înduioșeazǎ pânǎ la lacrimi, deși ar trebui sǎ fie cel mai firesc gest pe lume între doi oameni... sau poate tocmai de aceea. Acest 'ceva' este generozitatea umanǎ, capacitatea de a oferi necondiționat, chiar și doar un zâmbet. În ultimele zile am experimentat și am simțit din plin beneficiile acestei calitǎți umane: de la o masǎ cu scaune construitǎ la umbra unui copac pentru cǎlǎtori obosiți și înfometați de cǎtre un sǎtean, la robinetul cu apa potabilǎ pus în drum de un altul, la gospodine care din ce nu au gǎtit, tot nu te lasǎ flǎmând, pânǎ la prieteni de peste treizeci de ani care ți-ar lua bucuroși greutatea de pe umeri, fizicǎ sau psihicǎ, doar cât sǎ-ți tragi puțin sufletul. Sunt adânc recunoscǎtoare pentru tot ce am trǎit!

Avem nevoie de limite! Fǎrǎ ele ne-ar fi imposibil sǎ realizǎm unde ne terminǎm noi și unde începe celǎlalt. Paradoxul vine din nevoia fundamentalǎ a omului de a fuziona cu un celǎlalt, care aratǎ de fapt o lipsǎ de desprindere din relația primarǎ, cu cea care ne-a nǎscut. Sau poate e o cunoaștere inconștientǎ a inter-dependenței cu tot ceea ce existǎ viu în jurul nostru. Indiferent cum ar fi, așa cum pielea reprezintǎ o granițǎ evidentǎ între corpul nostru și ce este înafara lui, așa și limita ajutǎ psihicul sǎ diferențieze propriile noastre pǎrți de ale altuia.

Gatha de dimineațǎ:

Mǎ trezesc de dimineațǎ și zâmbesc

24 de ore noi-nouțe sunt înaintea mea

Promit sǎ trǎiesc din plin fiecare moment

Și sǎ privesc ființele cu ochii plini de compasiune.

![PHOTO-2026-09-24-04-44-57](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/PHOTO-2026-09-24-04-44-57.jpg?width=1280&height=960&name=PHOTO-2026-09-24-04-44-57.jpg)

 

Diversitatea este minunatǎ, atâta vreme cât nu este prea aproape de noi. Realitatea este cǎ noi ne simțim cel mai bine în familiar, și-atunci întotdeauna ne vom simți amenințați când ceva din exterior este altfel decât suntem obișnuiți. Secretul este sǎ explorǎm conștient și sǎ ne lasǎm atinși încontinuu de lucruri și de ființe care sunt diferite de noi. În același timp sǎ pastrǎm tot timpul contactul cu noi înșine, cu toatǎ ființa noastrǎ. Sǎ fim curioși cǎtre noi, dar și cǎtre celǎlalt!

![WhatsApp Image 2024-02-19 at 15.25.17](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/WhatsApp%20Image%202024-02-19%20at%2015.25.17.jpeg?width=2048&height=1532&name=WhatsApp%20Image%202024-02-19%20at%2015.25.17.jpeg)

O zi fǎrǎ reflecție este o zi pierdutǎ, fǎrǎ sǎ te lași mișcat în interior de ceva dinafara ta sau dinǎuntrul tǎu, fǎrǎ sǎ aduci în conștiințǎ acea atingere, chiar dacǎ nu-i deslușești întreg înțelesul.

Într-o zi de varǎ am primit un nume în limba englezǎ care s-ar traduce prin: Compasiunea Serenǎ a Sursei (Serene Compassion of the Source). L-am interpretat ca fiind o aspirație constantǎ a vieții mele de atunci înainte și-am tot încercat, uneori cu mari eforturi, sǎ ofer compasiune celor din jurul meu, chiar și atunci când nu meritau sau când mǎ rǎneau. Rǎmâneam dârzǎ în durerea mea, provocatǎ de ei, deși era evident pentru cei din jur cǎ 'mi-o luam', cum ar zice colega mea. De abia dupǎ ani de zile de la acea întâmplare am realizat cǎ, pentru a merita numele ǎsta, este nevoie ca, în primul rând, sǎ-mi acord mie aceastǎ 'compasiune serenǎ' și de abia dupǎ aceea sǎ ofer în exterior. Calea înspre înafara noastrǎ este prin înǎuntrul nostru! (The Way Out Is In)

Noi nu putem afirma cǎ suntem în câmpul care se manifestǎ în jurul nostru, ci cǎ suntem o parte activǎ a acestuia. Dinamica din câmp este influențatǎ în permanențǎ de cǎtre fiecare dintre noi și doar în aceastǎ masurǎ putem spune cǎ avem acces la ceea ce numim câmp, indiferent de care este rolul nostru în acesta. Cu alte cuvinte nicio ființǎ umanǎ nu are puterea supremǎ, indiferent de context sau de poziția în care se aflǎ, nici mǎcar în ceea ce privește propria viațǎ, din pǎcate sau din fericire. Atunci de unde vine iluzia de Salvator al nostru, de unde dorința asta de a înmâna unei singure persoane puterea asupra noastrǎ, individual sau colectiv?

![uuid=6FCB396F-B75E-4B36-98B7-518AED1A3EA4&library=1&type=1&mode=2&loc=true&cap=true](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/uuid=6FCB396F-B75E-4B36-98B7-518AED1A3EA4%26library=1%26type=1%26mode=2%26loc=true%26cap=true.jpeg?width=4032&height=3024&name=uuid=6FCB396F-B75E-4B36-98B7-518AED1A3EA4%26library=1%26type=1%26mode=2%26loc=true%26cap=true.jpeg)

Artistul este copilul care a supraviețuit. *Ursula K. Le Guin* 

![uuid=63786062-4b84-4417-8f7f-d38ae7661b47&code=001&library=1&type=1&mode=1&loc=true&cap=true-cut\_7f8i04j3\_1](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/uuid=63786062-4b84-4417-8f7f-d38ae7661b47%26code=001%26library=1%26type=1%26mode=1%26loc=true%26cap=true-cut_7f8i04j3_1.png?width=919&height=920&name=uuid=63786062-4b84-4417-8f7f-d38ae7661b47%26code=001%26library=1%26type=1%26mode=1%26loc=true%26cap=true-cut_7f8i04j3_1.png)

Adevărata valoare a unei ființe nu stă în înfățișarea sa, ci în ceea ce este în interiorul ei: în caracter, în sentimente și în felul în care îi tratează pe ceilalți.

Vi s-a spus vreodatä: 'Nu mai lua lucrurile atât de personal?'. Ei bine este normal sǎ luǎm totul personal, cǎci suntem oameni și traducem ceea ce vine câtre noi prin întreaga ființǎ umanǎ - simțuri, gânduri, experiențe, sentimente, emoții, stǎri, rațiuni, credințe... Ca sǎ decodifice toate aceste lucruri, creierului uman consumǎ enorm de multǎ energie, de aceea de multe ori punem lucrurile pe 'pilot automat' și trecem prin viațǎ fǎrǎ sǎ mai fim atenți la noi sau sǎ încercǎm mǎcar sǎ traducem toate aceste informații. Așadar este natural sǎ o luǎm personal, suntem persoane, nu roboți, dar important este ce facem cu informațiile pe care le primim, pe toate canalele de recepție ale ființei noastre? Acesta este momentul în care decidem cum acționǎm, într-o modalitate mai personalǎ sau mai profesionalǎ, congruent cu contextul în care ne desfǎșurǎm activitatea, cu regulile, cu cutumele, cu tipul de relație sau cu rolul în care ne gǎsim. De abia când reușim sǎ ne ajustǎm comportamentul și reacția la impulsurile din exterior, de abia atunci putem spune cǎ acționǎm într-un mod conștient! 

Mǎ întreb cât de capabili suntem noi, ca ființe umane, sǎ intrǎm în dialog cu o altǎ ființǎ, sǎ-l 'vedem', sǎ-l ascultǎm, sǎ construim un pod cǎtre celǎlalt? Asta presupune intenție, disponibilitate, deschidere, cunoaștere a propriei persoane astfel încât sǎ deslușim ce se întâmplǎ la capǎtul nostru și-apoi curaj, curiozitate și încredere în faptul cǎ și pe celǎlalt mal este o zbatere asemǎnǎtoare. De cele mai multe ori ne lǎsǎm consumați de povestea noastrǎ, de propriile noastre emoții, sentimente, gânduri, credințe, automatisme, rezonanțe, nevoi pe care, câteodatǎ, nici nu suntem conștienți cǎ le avem. Și-atunci este mult prea mult ce se întâmplǎ pe malul nostru ca sǎ mai avem energie pentru a trece dincolo. Dialogul rǎmâne blocat, fǎrǎ nici mǎcar un pas fǎcut pe podul dintre noi. Dacǎ îl folosim ca metaforǎ pentru relația dintre doi oameni, atunci podul existǎ oricum, dar starea lui se poate degrada sau actualiza moment de moment, prin felul în care interacționǎm, vorbim despre sau chiar ne gândim la celǎlalt. Depinde doar de modul în care ne aducem, fiecare dintre noi, în relație, câți pași putem sǎ facem pe podul relațional și cum îl îngrijim, împreunǎ!

![PHOTO-2026-09-13-10-12-20](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/PHOTO-2026-09-13-10-12-20.jpg?width=1200&height=1600&name=PHOTO-2026-09-13-10-12-20.jpg)

 

Paradoxul vremurilor noastre este că avem clădiri mai înalte, dar o răbdare mai scurtă; autostrăzi mai largi, dar orizonturi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mai mari și familii mai mici, mai multe facilități, dar mai puțin timp. Avem mai multe diplome, dar mai puțină înțelepciune; mai multe cunoștințe, dar mai puțin discernământ; mai mulți experți, dar și mai multe probleme; mai multe medicamente, dar mai puțină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim nesăbuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, stăm treji până târziu, ne trezim obosiți, citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar. Ne-am înmulțit bunurile, dar ne-am diminuat valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des.

Am învățat cum să ne câștigăm existența, dar nu și cum să trăim cu adevărat. Am adăugat ani vieții, dar nu viață anilor. Am ajuns până la Lună și ne-am întors, dar ne e greu să traversăm strada pentru a cunoaște un nou vecin. Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior. Am realizat lucruri mai mari, dar nu și mai bune.

Am curățat aerul, dar ne-am poluat sufletul. Am cucerit atomul, dar nu și propriile prejudecăți. Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin. Ne facem mai multe planuri, dar realizăm mai puține lucruri. Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm. Construim mai multe computere pentru a stoca mai multe informații și a produce mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm tot mai puțin.

Trăim vremuri ale mâncării de tip „fast-food” și ale digestiei lente, ale oamenilor importanți, dar cu caracter mărunt, ale profiturilor uriașe și ale relațiilor superficiale.

Sunt vremuri cu două venituri în familie, dar și cu mai multe divorțuri; cu case luxoase, dar cu cămine destrămate. Sunt zilele călătoriilor rapide, ale scutecelor de unică folosință, ale unei moralități efemere, ale aventurilor de o noapte, ale obezității și ale pastilelor care fac orice: de la a ne înveseli sau a ne calma, până la a ne ucide. Este o vreme în care vitrinele sunt pline, dar depozitele sunt goale. O vreme în care tehnologia îți poate aduce această scrisoare și în care poți alege fie să împărtășești acest gând, fie pur și simplu să apeși butonul „șterge”...

Nu uita să petreci timp alături de cei dragi, căci ei nu vor fi mereu lângă tine. Nu uita să spui o vorbă bună cuiva  care te privește cu admirație și uimire, căci acea mică ființǎ va crește curând și va pleca de lângă tine.

Nu uita să-l îmbrățișezi cu căldură pe cel de lângă tine, căci aceasta este singura comoară pe care o poți dărui din inimă și care nu costă niciun ban.

Nu uita să le spui „Te iubesc” partenerului și celor dragi, dar, mai presus de toate, să o spui din tot sufletul. Un sărut și o îmbrățișare pot alina suferința atunci când vin din adâncul ființei tale.

Nu uita să te ții de mână cu celălalt și să prețuiești clipa, căci s-ar putea ca, într-o zi, acea persoană să nu mai fie acolo. Fă-ți timp pentru iubire, fă-ți timp pentru a vorbi! Și fă-ți timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le porți în minte.

*Paradoxul vremurilor noastre, Bob Moorehead*

![802243806\_122202271124830735\_114052872320865329\_n](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/802243806_122202271124830735_114052872320865329_n.jpg?width=1080&height=1350&name=802243806_122202271124830735_114052872320865329_n.jpg)

Am învǎțat târziu în viațǎ care este importanța celebrǎrilor și a aniversǎrilor. Nici acum nu-mi iese prea bine, de aceea spun DA ori de câte ori am prilejul sǎ mai învǎț oleacǎ. 

Ceea ce facem din fricǎ nu este hrǎnitor pentru ființa noastrǎ. De multe ori aceastǎ fricǎ ne-o inducem singuri prin FOMO (Fear Of Missing Out = Frica de a pierde / rata ceva). Cum ar arǎta relațiile noastre dacǎ am acționa din JOMO (Joy Of Missing Out = Bucuria de a pierde / rata ceva)? Este un altfel de a spune sǎ lǎsǎm la o parte ceea ce nu ne mai servește, ce nu ne mai aduce bucurie, ce ne ține în loc sau chiar ne face rǎu.

Tatǎl meu avea credința cǎ este necesar sǎ se stingǎ ceva pentru a se aprinde altceva. Dar dacǎ este adevǎratǎ teoria conform cǎreia nimic nu dispare de tot, ci numai se transformǎ? Asta ar însemna cǎ nu existǎ naștere și nici moarte, creația este în continuǎ mișcare și schimbare. Sau poate se întamplǎ încheieri și începuturi în fiecare moment, prea multe ca sǎ le putem percepe. Le remarcǎm doar pe cele evidente, deși dinamica câmpului este permanentǎ. 

Te-am vǎzut, Tata, îți mulțumesc cǎ ai venit! E rândul meu sǎ-ți urez 'La mulți ani!', oriunde ai fi. La mulți ani și Anei tale! Mǎ aplec cu adâncǎ recunoștințǎ în fața amândurora. Vǎ iubesc!

*![iScreen Shoter - 2026-09-08 104246.662](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/iScreen%20Shoter%20-%202026-09-08%20104246.662.jpg?width=781&height=893&name=iScreen%20Shoter%20-%202026-09-08%20104246.662.jpg)*

  

  

  

  

Familia...

![WhatsApp Image 2026-09-08 at 08.00.56](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/WhatsApp%20Image%202026-09-08%20at%2008.00.56.jpeg?width=1600&height=1200&name=WhatsApp%20Image%202026-09-08%20at%2008.00.56.jpeg)

Voiam să rămân în septembrie  
pe plaja pustie şi palidă,  
voiam să mă-ncarc de cenuşa  
cocorilor mei nestatornici  
şi vântul greoi să-mi adoarmă  
în plete cu apă năvoade;  
voiam să-mi aprind într-o noapte  
ţigara mai albă ca luna,  
şi-n jurul meu – nimeni, doar marea  
cu forţa-i ascunsǎ şi gravă;  
voiam să rămân în septembrie,  
prezentă la trecerea timpului,  
cu-o mână în arbori, cu alta-n  
nisipul cărunt – şi să lunec  
odată cu vara în toamnă...  
Dar mie îmi sunt sorocite,  
pesemne, plecări mai dramatice.  
Mi-e dat să mă smulg din privelişti  
cu sufletul nepregătit,  
cum dat mi-e să plec din iubire  
când încă mai am de iubit... 

*Pentru Tic - "Voiam să rămân în septembrie", Nina Cassian*

![654237861\_10164208462896233\_3863846694144505053\_n](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/654237861_10164208462896233_3863846694144505053_n.jpg?width=2005&height=2005&name=654237861_10164208462896233_3863846694144505053_n.jpg)

Autenticitate vs. Adevǎr

O viațǎ plinǎ de energie este o viațǎ trǎitǎ cât mai autentic, apropiat de esențǎ, de identitatea și originea Sinelui, cu originalitate și sinceritate. Am putea spune cǎ autenticitatea este 'adevǎrul meu', al fiecǎruia în parte.

Adevǎrul 'adevǎrat' este cunoscut doar de cǎtre 'Creator', indiferent cine considerǎm cǎ este acesta.

Imagine din prima ediție *Proud To Be Romanian* 

A fi om este ca o casă de oaspeți.  
În fiecare dimineață, un nou sosit.

O bucurie, o tristețe, o răutate,  
o clipă de conștientizare  
vine ca un oaspete neașteptat.

Întâmpină-i pe toți și primește-i cu drag!  
Chiar dacă sunt o mulțime de necazuri  
care îți mătură cu putere casa,  
lăsând-o goală de tot ce are,  
totuși, tratează fiecare oaspete cu onoare.  
Poate că el îți face loc  
pentru o nouă bucurie.

Gândul întunecat, rușinea, răutatea —  
întâmpină-le râzând la ușă  
și poftește-le înăuntru.

Fii recunoscător pentru oricine vine,  
pentru că fiecare a fost trimis  
ca un călăuzitor de dincolo.

*Casa de oaspeti, Rumi*

Cum vrei sǎ-ți trǎiești restul vieții? Cu sens... Altfel voi continua sǎ nu fiu așa cum sunt!

Îmi place mult sǎ învǎț de la copiii mei, deși am nevoie de o anumitǎ disponibilitate pentru asta. Nevoia vine în primul rând din Ego, din a admite cǎ nu le știu pe toate și cǎ cei pentru care obișnuiam sǎ fiu tot universul lor, cunosc acum anumite lucruri mai bine decât mine. 

Mǎ uimește constant modul în care descoperǎ ei lumea de dincolo de familia noastrǎ, cum se raporteazǎ la un celǎlalt, dar mai ales cum se aduc în prietenii.

Venim pe lume în relație, iar șansele noastre de supraviețuire au fost întotdeauna mai mari împreunǎ.

Oare de ce uitǎm atunci sǎ fim generoși? Oare de ce uitǎm sǎ dǎruim, fǎrǎ a aștepta ceva înapoi? 

![PHOTO-2026-09-03-18-51-54](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/PHOTO-2026-09-03-18-51-54.jpg?width=1200&height=1600&name=PHOTO-2026-09-03-18-51-54.jpg)

  

  

  

Conexiune, Compasiune, Civilizație - cei trei "C" necesari umanitǎții pentru a supraviețui. Începe prin a-i exercita în relația cu tine însǎți! 

![WhatsApp Image 2026-09-01 at 11.06.00](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/WhatsApp%20Image%202026-09-01%20at%2011.06.00.jpeg?width=458&height=611&name=WhatsApp%20Image%202026-09-01%20at%2011.06.00.jpeg)

Cum sǎ fii fericit, fǎrǎ sǎ fii supǎrat?  
Cum sǎ fii curios, fǎrǎ sǎ devii obsedat?  
Cum sǎ fii încrezǎtor, fǎrǎ umbre de îndoialǎ?  
Cum sǎ fii în control, fǎrǎ sǎ abandonezi?  
Cum sǎ ai siguranțǎ, fǎrǎ sǎ riști?  
Cum sǎ menții stabilitatea, fǎrǎ schimbare?

Echilibrul vine din dinamica polaritǎților, din aceste forțe opuse și complementare, nu din lipsa lor. 

Salvie + Lemongrass + Vetiver = Calm, Regenerare, Echilibru, Claritate, Onestitate, Curaj, Concentrare, Bucurie, Integrare. 

*https://almayurveda.pt*

Acest loc unde timpul se dilatǎ, unde soarele pǎtrunde doar atât cât trebuie, unde inimile se deschid și se întâlnesc, unde uneori e greu și prea mult, alteori pare cǎ nu se întǎmplǎ nimic, unde facem colecție de lacrimi, dar și de zâmbete, unde orice este primit fix așa cum este, acolo unde se așterne liniștea și pacea.

![IMG\_2358](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2358.jpeg?width=6573&height=3788&name=IMG_2358.jpeg)

Împrietenește-te cu haosul  
Păstrează-ți mintea calmă  
Lasă lucrurile să se zguduie  
Iartă fragilitatea umană  
Întotdeauna susține a doua șansǎ  
Înfruntă lipsa de bunătate  
Cinstește camaraderia  
Ascultă liniștea  
Respectă-i pe cei tineri  
Caută să crești  
Ai încredere în schimbare  
Prețuiește învățarea  
Inspiră încredere în evoluție  
Depășește gândirea binarǎ  
Ferește-te de cei care nu se îndoiesc niciodată  
Onorează mințile strălucite  
Crește plante  
Fii electric  
Prețuiește limbajul  
Dansează în fiecare zi  
Cântă în durere  
Pune la îndoială presupunerile  
Urmează vântul  
Privește în sus  
Lasă-te vrăjit de nori  
Simte-ți curajul  
Privește înainte  
Citește istoria  
Deschide-ți urechile  
Lasă-ți umerii să cadă  
Îndoaie-ți genunchii  
Ridică acoperișul  
Continuă să respiri  
Fii demn de încredere  
Ai grijă de tine  
Crede în bunătate  
Îndreaptă-te spre lumină

Invizibilul este ceea ce se află dincolo de noi, sub noi, înăuntrul nostru și chiar deasupra noastră: dincolo de vederea noastră, dincolo de limitele auzului sau ale imaginației noastre, în interiorul acelui înveliș exterior al personalității pe care îl numim „sine”.

*Consolations II, David Whyte*

![IMG\_2309](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/IMG_2309.jpeg?width=3024&height=4032&name=IMG_2309.jpeg)

Oare de ce mi se pare egoist mesajul acestei caligrafii?

Ea s-ar traduce cu 'sunt aici pentru mine' și-mi pare cǎ exprimǎ o observație a realitǎții, anume faptul cǎ fiecare este responsabil în primul rând pentru Sine. Când uitǎm acest lucru tindem sǎ ne îndepǎrtǎm de propria existențǎ, iar justificǎrile pentru asta pot fi nenumǎrate. În același timp cred cǎ este necesar sǎ ne alocǎm timp de reflecție și dacǎ primul gând care apare citind caligrafia este 'Bineînțeles!' :) 

*Plum Village Caligraphy*

Te-am întâlnit acum

Pe tine, cea care ești

În mine, încǎ

Înainte de început,

Imaterialǎ,

Nevazutǎ, simțitǎ,

Fantoma din mine.

![Irina 0021](https://irinapalarie.ro/hs-fs/hubfs/Irina%200021.jpg?width=5238&height=3492&name=Irina%200021.jpg)

 

**Pălărie Irina Daniela**  
Psiholog cu drept de liberă practică

Acreditat Consiliul Psihologilor din România, COPSI

Cod personal: 3606[tel:123.456.7890](tel:123.456.7890)3

[Follow us on LinkedIn](https://www.linkedin.com/in/irina-palarie/) [Follow us on Instagram](https://www.instagram.com/irinapalarie/) [Follow us on Facebook](mailto:irina.palarie@gmail.com) [Follow us on Facebook](https://api.whatsapp.com/send?phone=40722607693)

- [Politica de confidențialitate](https://irinapalarie.ro/confidentialitate?hsLang=ro)